- Anya, sa stii ca m-am gandit si..te cam iubesc. Adica felul in care razi si in care clipesti..ma, ma cam dau peste cap. Si m-am tot intrebat si am ajuns la concluzia ca te vreau.
- Dragul meu..cum sa-ti explic asa mai frumos? Tu nu ma vrei pe mine. Ai nevoie de aprobare si de o fiinta umana langa tine. Vrei sa simti caldura si sa iesi din universul tau micut in care ai ramas blocat. Te simti singur si ai nevoie de companie, dar nu esti pregatit pentru iubire..un copil de abia iesit in lume. Crezi ca daca folosesti asemenea cuvinte serioase pari altfel? Mai matur? Stiu cum poate sa fie singuratatea. E al naibii de trist si simti cum iti macina inauntrul. Se extinde si vrea sa te acapareze cu totul si daca nu esti destul de puternic, o sa te manance de viu. Esti singur. Tu si cu marea. Nu o auzi cum plange? Cum tinde dupa companie..dupa apropiere. Si cu ce s-a ales? In ce a transformat-o singuratatea? Intr-o criminala sentimentala. Ucide din dragoste..doar nu vrei sa ajungi ca ea, nu? Sa ajungi sa-ti plangi singur de mila..
Si oricum nu esti pregatit pentru mine. Nu stiu daca vei fi vreodata si nu zic ca sunt eu nu stiu cum, dar nu suntem buni unul pentru celalalt. Nu inca.. Iar "te cam iubesc" este o propozitie dureros de lunga..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu